Click aici dacă nu sunteţi redirecţionaţi automat

Despre obiectul dragostei

Au existat autori care au subliniat că obiectul dragostei nu contează, fiindcă e inexistent. În Stendhal, cică noi inventăm frumuseţea obiectului dragostei, prin imaginaţie (ceea ce el numeşte "cristalizare"). Ortega y Gasset, încercând să-l contrazică, de fapt, zice acelaşi lucru: că dragostea pleacă mereu de la îndrăgostit, ca un fel de râu, sau ca jetul unui furtun, şi stropeşte pe cine e în calea ei. Alţii autori, dimpotrivă, susţin că dragostea vine de la obiect, pe criterii evoluţionare sau culturale.
Este evident că cele două tabere se află în diferite erori. Postulam, la începutul Prolegomenelor, că dragostea este supraumană şi că dragostea nu are nici o raţiune. Dacă dragostea este o forţă a universului, atunci obiectul ei suntem noi toţi. Se poate remarca că nu e obligatoriu să iubeşti un alt om: poţi iubi un oraş, sau o casă, sau o carte, cu aceeaşi pasiune şi cenzurat doar de diverse tabuuri. Sunt convins că, dacă ne luăm un sistem referenţial potrivit, putem afirma la fel de bine că oraşul sau cartea ne iubeşte pe noi. Nu e nimic în neregulă, deci, să spunem şi că un oraş poate iubi un copac, sau că o piatră poate iubi o stea, sau că o găină poate iubi un borcan, sau că o teoremă poate iubi un mormoloc, sau că Platon poate iubi vaca. E chiar probabil că suntem înconjuraţi, la tot pasul, de astfel de amoruri fulgerătoare. Le vedem semnele şi consecinţele peste tot.
Universul e un mare narcis.

  postat de vladstroescu in 2006-12-28 23:14 | Trackback 9 comentarii


Comentarii

Nu pot sa cred....si totusi ...iubesc ca la ....18 ani....asta unde se incadreaza?

:D
de paracelsus in data de 2006-12-29 01:30
Felicitări. Se încadrează în sertarul de sus.
de vlad in data de 2006-12-29 10:03
Gandul la metafizica iubirii (cel mai probabil neimpartasite) dintre teorema si mormoloc ma determina sa spun : se pare ca ai gasit Lisabona, te-ai gandit sa rezervi si niste trimestre? :)
de dustw in data de 2006-12-29 11:29
Ai avut ceva avand ca subiect obiectul asta si pe jurnale.ro?
de ghrayada in data de 2006-12-29 14:08
Dustwee, ce mă bucur că te citesc! Din păcate, nu ştiu la ce te referi. N-am găsit Lisabona până acum.
Ghrayada: nu, nici nu ştiu ce e jurnale.ro. E drept că nu am pretenţia că sunt original în vreun fel.
de vlad in data de 2006-12-29 20:30
La asta ma refeream:
http://www.jurnale.ro/Despre_pasiuni_descrierea_pasiunilor_2_4-e5257-23159.html
Coincidenta...
de ghrayada in data de 2006-12-29 20:49
Singurul lucru comun e referinţa la Stendhal, şi nu mă miră, tratatul lui e foarte popular, deşi e atât de greşit. Let's face it, nici Stendhal, nici Proust, nu pricepeau gagigile.
de vladstroescu in data de 2006-12-29 21:03
Sincer, eu nu prea gãsesc motive sã cred cã dragostea ar fi supraumanã. Dimpotrivã, as zice cã numai dragostea ne poate face cu adevãrat umani. Dar tu scriai aici despre dragoste, nu despre realitate, nu-i asa? :)

...Cât despre ideea cã dragostea bântuie dezlãntuitã prin lume, mi-ar plãcea si aceasta, desigur, dacã as putea accepta mai usor posibilitatea ca vreun virus ucigas sã prindã vreo obsesie în ce mã priveste, de pildã. Prefer ipoteza lui Baudrillard, conform cãreia ceea ce bântuie lumea frenetic ar fi seductia.
de Lunna in data de 2006-12-29 23:16
Lunna zice: "Sincer, eu nu prea gãsesc motive sã cred cã dragostea ar fi supraumanã. Dimpotrivã, as zice cã numai dragostea ne poate face cu adevãrat umani."
Eu nu văz cum se contrazic una pe alta. Deşi, e adevărat că doar printre oameni poţi găsi rare specimene care nu iubesc. Despre ele vom vorbi într-un capitol viitor.
de vladstroescu in data de 2006-12-29 23:35


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    
 
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare