Însemnare sexuală
Din câte înţeleg eu de la majoritatea psihologilor, filosofilor şi misticilor orientali, în fiecare bărbat există şi o mică parte feminină, iar în fiecare femeie există o mică parte masculină. Anima şi animus, yinn şi yang.
Pornind doar de la acest enunţ pe care astăzi nu-l mai contestă nimeni, am ajuns la concluzia că bărbat şi femeie e acelaşi lucru, şi dacă spui despre orice bărbat că e femeie, nu greşeşti deloc.
Putem să apucăm raţionamentul din orice colţ. De exemplu: dacă toţi bărbaţii au o parte feminină, asta înseamnă că, să ai o parte feminină, este o caracteristică masculină. Asta înseamnă că orice bărbat are o parte feminină, apoi o parte masculină printre trăsăturile căreia se numără şi o parte feminină. Mă urmăriţi? În acest moment, orice bărbat are o parte masculină şi două părţi feminine. Da, dar partea lui masculină, fiind masculină, are şi o parte feminină (că tocmai spuneam că, să ai o parte feminină e o caracteristică masculină universală). Deci orice bărbat are o parte masculină şi trei părţi feminine. Contnuaţi dumneavoastră până vă plictisiţi. Rezultatul final este că orice bărbat are o parte masculină şi un infinit de părţi feminine. Partea feminină nefiind punctiformă, tragem două concluzii:
- Că orice bărbat este în mult mai mare măsură femeie decât bărbat (în infinită măsură)
- Că orice bărbat este infinit (altfel nu ar încăpea în el un infinit de părţi feminine), ceea ce e o descoperire foarte drăguţă la care nu mă gândisem când am început să scriu postul ăsta.
Nu e nevoie să vă mai spun că acelaşi raţionament se aplică şi femeii, care e infinit mai mult bărbat, şi e şi ea infinită.
Combinând cele două raţionamente, ne iese că orice bărbat e mai mult femeie, care e mai mult bărbat, care e mai mult femeie, care e mai mult bărbat, etc., de unde se vede arbitraritatea totală a împărţirii pe sexe a omenirii.
| postat de vladstroescu in 2007-05-05 08:21 | 15 comentarii |
Comentarii
Cercul este locul unde te joci de-a "omul" fie el barbat=femeie
Ascultati-l, merita si depasete partea de feminitate care normal s-ar gasi în fiecare : http://www.tvr.ro/articol.php?id=3320&c=131 :d
Nu doar borgesian, ci si sofist... :)
Vlad, dupa cum zicea si Noica, matematica moderna (in special teoria multimilor si analiza matematica) reuseste sa spuna despre infinit lucruri de o subtilitate la care filozofia nici nu visa. De exemplu, am sa incerc sa precizez argumentul tau, turnandu-l intr-o forma matematica - iar rezultatul are sa te surprinda!
Sa admitem deci ca masculinitatea M e alcatuita din animus M(1) si anima F(1), deci
M = M(1) + F(1).
Acum, cu un argument similar avem mai departe descompunerea
M(1) = M(2) +F(2).
Dupa care
M(2) = M(3) + F(3).
Deci, pana acum am obtinut
M = M(3) + F(1) + F(2) +F(3).
Rationand inductiv, obtinem
M = M(n) + F(1) + ... +F(n),
unde M(n) descreste odata cu n. Hai sa vedem cum descreste!
Sa presupunem ca masura masculinitatii M este 1 (adica: o unitate - oricare ar fi ea). Sa presupunem in continuare ca o fractie "m" din masculinitate reprezinta animus, iar o fractie "f" reprezinta anima, deci masura lui M(1) e "m" iar masura lui F(1) e "f". Avem deci
1 = m + f.
Mai departe, M(1) se descompune iar in parte masculina si parte feminina, deci:
m = m*1 = m*(m + f) = m*m + m*f.
Avem deci:
1 = m*m + m*f + f,
unde m*f + f este masura partii feminine data de F(2) + F(1). Acum descompunem M(2) in parte feminina si parte masculina, adica:
m*m = m*m*1 = m*m*(m+f) = m*m*m + m*m*f,
deci
1 = m*m*m + m*m*f + m*f + f = m*m*m + (m*m + m + 1)*f.
Prin inductie, la pasul n obtinem:
1 = m*...*m + (m*...*m + ... + 1)*f,
unde primul produs m*...*m este "m la puterea n", iar cel din paranteza este la puterea n-1. Suma din paranteza este o progresie geometrica usor de calculat, dar nici nu mai merita osteneala, deoarece stim ca doar "m la puterea n" reprezinta farama de masculinitate la pasul n, restul fiind partea feminina.
Iar acum, sa vedem forta matematicii in tratarea infinitului! Trecem la limita! (Deja pe Luluta am pierdut-o, ea zicea ca i s-a rupt filmul in momentul cand a dat de x si y - ce sa mai vorbim deci de limite!) Avand in vedere ca "m" este un numar intre 0 si 1 (dar fara 1; rezulta din relatia 1 = m + f si din faptul ca m si f sunt pozitive), "m la puterea n" tinde la 0 cand n tinde la infinit. Cu alte cuvinte, farama de masculinitate din psihicul unui barbat e 0! Psihicul unui barbat este ocupat in intregime de partea sa feminina! Sa nu crezi ca te pacalesc! Daca nu ma crezi, ia manualul de Analiza de a XI-a si convinge-te singur! Nu fac decat sa traduc in formule argumentul tau, si sa-l tratez matematic, riguros. Bun, ma opresc aici, cred ca te-am ametit.
Si un comenatriu: ieri ma gandeam la cum sa formulez argumentul asta, si la cele scrise de tine, cand - subit! - am fost strafulgerat de intelegere! Am inteles, in sfarsit, in ce consta esenta paradoxului lui Zenon privind imposibilitatea miscarii (cel cu sageata). Ceea ce e un lucru excelent, avand in vedere ca ma gandesc la el de mai bine de 10 ani. De fapt, sunt chiar un pic stanjenit ca mi-a luat atata timp sa inteleg ceva atat de simplu. Argumentul tau aiuritor a functionat ca un koan. Si tot acum inteleg de ce matematicienii au oroare de termenul "operatie infinita", de ce toate operatiile algebrice sunt finite si de ce pentru a aborda infinitul e nevoie de introducerea unor structuri suplimentare (topologice). Si de ce matematicienii fac alergie atunci cand inginerii
numesc "seriile" "sume infinite"...
Sa admitem deci ca masculinitatea M e alcatuita din animus M(1) si anima F(1), deci
M = M(1) + F(1).
Acum, cu un argument similar avem mai departe descompunerea
M(1) = M(2) +F(2).
Dupa care
M(2) = M(3) + F(3).
Deci, pana acum am obtinut
M = M(3) + F(1) + F(2) +F(3).
Rationand inductiv, obtinem
M = M(n) + F(1) + ... +F(n),
unde M(n) descreste odata cu n. Hai sa vedem cum descreste!
Sa presupunem ca masura masculinitatii M este 1 (adica: o unitate - oricare ar fi ea). Sa presupunem in continuare ca o fractie "m" din masculinitate reprezinta animus, iar o fractie "f" reprezinta anima, deci masura lui M(1) e "m" iar masura lui F(1) e "f". Avem deci
1 = m + f.
Mai departe, M(1) se descompune iar in parte masculina si parte feminina, deci:
m = m*1 = m*(m + f) = m*m + m*f.
Avem deci:
1 = m*m + m*f + f,
unde m*f + f este masura partii feminine data de F(2) + F(1). Acum descompunem M(2) in parte feminina si parte masculina, adica:
m*m = m*m*1 = m*m*(m+f) = m*m*m + m*m*f,
deci
1 = m*m*m + m*m*f + m*f + f = m*m*m + (m*m + m + 1)*f.
Prin inductie, la pasul n obtinem:
1 = m*...*m + (m*...*m + ... + 1)*f,
unde primul produs m*...*m este "m la puterea n", iar cel din paranteza este la puterea n-1. Suma din paranteza este o progresie geometrica usor de calculat, dar nici nu mai merita osteneala, deoarece stim ca doar "m la puterea n" reprezinta farama de masculinitate la pasul n, restul fiind partea feminina.
Iar acum, sa vedem forta matematicii in tratarea infinitului! Trecem la limita! (Deja pe Luluta am pierdut-o, ea zicea ca i s-a rupt filmul in momentul cand a dat de x si y - ce sa mai vorbim deci de limite!) Avand in vedere ca "m" este un numar intre 0 si 1 (dar fara 1; rezulta din relatia 1 = m + f si din faptul ca m si f sunt pozitive), "m la puterea n" tinde la 0 cand n tinde la infinit. Cu alte cuvinte, farama de masculinitate din psihicul unui barbat e 0! Psihicul unui barbat este ocupat in intregime de partea sa feminina! Sa nu crezi ca te pacalesc! Daca nu ma crezi, ia manualul de Analiza de a XI-a si convinge-te singur! Nu fac decat sa traduc in formule argumentul tau, si sa-l tratez matematic, riguros. Bun, ma opresc aici, cred ca te-am ametit.
Si un comenatriu: ieri ma gandeam la cum sa formulez argumentul asta, si la cele scrise de tine, cand - subit! - am fost strafulgerat de intelegere! Am inteles, in sfarsit, in ce consta esenta paradoxului lui Zenon privind imposibilitatea miscarii (cel cu sageata). Ceea ce e un lucru excelent, avand in vedere ca ma gandesc la el de mai bine de 10 ani. De fapt, sunt chiar un pic stanjenit ca mi-a luat atata timp sa inteleg ceva atat de simplu. Argumentul tau aiuritor a functionat ca un koan. Si tot acum inteleg de ce matematicienii au oroare de termenul "operatie infinita", de ce toate operatiile algebrice sunt finite si de ce pentru a aborda infinitul e nevoie de introducerea unor structuri suplimentare (topologice). Si de ce matematicienii fac alergie atunci cand inginerii
numesc "seriile" "sume infinite"...
Uite, am recitit ce-am scris si zic si eu ca astia din Generatia Pro:
Hai ca "v-am facut la faza asta"! Este? Hai, recunoasteti, nu mai fiti orgoliosi! V-am "avut"!
Hai ca "v-am facut la faza asta"! Este? Hai, recunoasteti, nu mai fiti orgoliosi! V-am "avut"!
Klaus: 'borfist' ar fi un termen bun? :)
Nicole: asta poate în cazul dumitale, la mine e un pătrat (forma capului meu.)
M.G.: încă n-am ascultat, da promit.
A.: aşa e, precum zici dumneata, trebuia să aplic şi eu limitele. Oare ce-o ieşi dacă derivez un bărbat. Păcat că argumentul meu aiuritor n-a funcţionat ca un koan şi la mine, că io tot n-am priceput pardoxele lui Zenon.
Nicole: asta poate în cazul dumitale, la mine e un pătrat (forma capului meu.)
M.G.: încă n-am ascultat, da promit.
A.: aşa e, precum zici dumneata, trebuia să aplic şi eu limitele. Oare ce-o ieşi dacă derivez un bărbat. Păcat că argumentul meu aiuritor n-a funcţionat ca un koan şi la mine, că io tot n-am priceput pardoxele lui Zenon.
Inginer = absolvent al unei scoli de ingineri, fie ea si politechnica ! Cam simplist. Intuiesc ca pozitia Universitatii - Alma Mater - fata de restul lumii nu a facut nici-un progres în ultimii 50 de ani. Cât priveste infinitul, formula lui Einstein da o imagine cât se poate de concreta : "Doua lucruri sânt infinite : universul si prostia omeneasca; dar în ceea ce priveste universul, înca n-am dobândit o certitudine absoluta" (am mai vazut-o pe undeva zilele astea). Pe de alta parte, in afara de orice polemica, formalizarea de catre A. a intuitiei lui Vlad, mi se pare, cel putin formal, cât se poate de justa. Dar ramâne o abordare "descendenta" - diluarea inexorabila a animusului . In acelasi timp, pe cealalta ramura, cu acelasi rationament concluzia ce se impune este ca farâma de feminitate din psihicul unei femei tinde catre 0 ! Paradox ? Nu trebuie decis care este suportul transmisiunii mostenirii, animus sau anima ? Joaca un rol simetric? Cred însa ca o analiza "ascendenta" ofera un interes cel putin egal. Departe de mine ideea determinista de asocia animus si anima de cromozomii X si Y. De unde si placerea (nu necesar si aderarea) la o lectura ca "Les sept filles d'Eve" 
:d
:d
"Dreistein", esti cumva "semnatura" de pe blogul Lulutei?
Dupa cum ai sesizat, eu m-am multumit doar sa formalizez matematic argumentul lui Vlad, nu sa-l si corectez in vreun fel. De altfel, nici n-as indrazni - un asa maestru al sofisticii! S-avem si noi Pausanias al nostru!
Dupa cum ai sesizat, eu m-am multumit doar sa formalizez matematic argumentul lui Vlad, nu sa-l si corectez in vreun fel. De altfel, nici n-as indrazni - un asa maestru al sofisticii! S-avem si noi Pausanias al nostru!
Eu sânt prâslea, z este mezinul :">
"semnatura" este cel care-l trateaza de snob pe frati-miu :-w
A.duni oile cu capre si iti rezulta vaci.
"1" ie cand conventie cand cifra insa tu il inmultesti si faci si substituiri si tragi si concluzia ca f si m sunt subunitare cand de fapt primul "1" ie o conventie gen X, "f" nu isi pastreaza valoarea pe tot parcursul rationamentului (f(1)
"1" ie cand conventie cand cifra insa tu il inmultesti si faci si substituiri si tragi si concluzia ca f si m sunt subunitare cand de fapt primul "1" ie o conventie gen X, "f" nu isi pastreaza valoarea pe tot parcursul rationamentului (f(1)
Mda, pacat ca n-ai dreptate. Precum in lumea reala Ahile intrece broasca testoasa, barbat nu este egal femeie.
Si nu-l mai faceti sofist, adevaratii sofisti erau eruditi si nu faceau greseli de logica, decat in dialogurile platoniciene.;)
Si nu-l mai faceti sofist, adevaratii sofisti erau eruditi si nu faceau greseli de logica, decat in dialogurile platoniciene.;)
Mda, pacat ca n-ai dreptate. Precum in lumea reala Ahile intrece broasca testoasa, barbat nu este egal femeie.Lăsând la o parte că nicio clipă nu mi-am imaginat că am dreptate, de ce nu daţi curs pornirii dialectice şi explicaţi-mi exact eroarea logică :)
Si nu-l mai faceti sofist, adevaratii sofisti erau eruditi si nu faceau greseli de logica, decat in dialogurile platoniciene.;)
E foarte simplu, chiar si din punct de vedere matematic. Spui ca fiecare x este alcatuit din a si b intr-un anume cuantum si similar y = procent*a + procent*b.
Pana acum totul este normal, deoarece e vorba de o conventie. Definesti x si y in functie de parametri independenti a si b. Accentuez, independenti. In urmatoarea instanta tu pui semnul egal intre y si b si intre x si a. Aici este greseala ta si sofismul (sau paralogismul).
Conceptul de "masculin" si "feminin" din definitie poate fi independent de sexul masculin si feminin. Exista barbati efeminati si femei masculinizate, in ce mod sunt egali ei (exceptand cazul legilor, evident)?
In plus, yin si yang sunt concepte diferite, care se exclud reciproc si care nu echivaleaza barbat sau femeie. Deci revenim la ce iti spuneam mai devreme. Capisci?
Pana acum totul este normal, deoarece e vorba de o conventie. Definesti x si y in functie de parametri independenti a si b. Accentuez, independenti. In urmatoarea instanta tu pui semnul egal intre y si b si intre x si a. Aici este greseala ta si sofismul (sau paralogismul).
Conceptul de "masculin" si "feminin" din definitie poate fi independent de sexul masculin si feminin. Exista barbati efeminati si femei masculinizate, in ce mod sunt egali ei (exceptand cazul legilor, evident)?
In plus, yin si yang sunt concepte diferite, care se exclud reciproc si care nu echivaleaza barbat sau femeie. Deci revenim la ce iti spuneam mai devreme. Capisci?
E foarte simplu, chiar si din punct de vedere matematic. Spui ca fiecare x este alcatuit din a si b intr-un anume cuantum si similar y = procent*a + procent*b.Bravoo! Ai nota 9.
Pana acum totul este normal, deoarece e vorba de o conventie. Definesti x si y in functie de parametri independenti a si b. Accentuez, independenti. In urmatoarea instanta tu pui semnul egal intre y si b si intre x si a. Aici este greseala ta si sofismul (sau paralogismul).
Conceptul de "masculin" si "feminin" din definitie poate fi independent de sexul masculin si feminin. Exista barbati efeminati si femei masculinizate, in ce mod sunt egali ei (exceptand cazul legilor, evident)?
In plus, yin si yang sunt concepte diferite, care se exclud reciproc si care nu echivaleaza barbat sau femeie. Deci revenim la ce iti spuneam mai devreme. Capisci?
Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
Contact: vladstroescu@yahoo
…
…
…
Powered by www.ablog.ro