Sediul anatomic al sufletului şi creierul din Capela Sixtină

Descoperirea doctorului (ginecolog) F. Meshberger, cum că scena Creaţiei lui Adam din Capela Sixtină este o alegorie a unei secţiuni sagitale mediane prin creierul uman (JAMA 264:1837-1841, 1990) este deja de domeniul culturii generale. Dacă nu ştiaţi, sau nu credeţi că Michelangelo a pictat de fapt un creier, convingeţi-vă singuri:



Primul mister este de ce nimeni, până acum 17 ani, nu şi-a dat seama de asta, şi este explicabil poate prin invizibilitatea obişnuită a evidenţelor şi prin ignoranţa criticilor de artă în ale neuroanatomiei, sau mai general, prin severa carenţă de renascentism a societăţilor occidentale moderne. Pentru a ne face treaba şi a urca treptele sociale, nu putem decât să ne supraspecializăm, un sinonim cu "să ne orbim".

Al doilea, mult mai discutat de toată lumea, este: "ce-o fi vrut Michelangelo să zică domnule cu asta? Că Dumnezeu e doar în capul nostru? Sau că Dumnezeu e doar minte?".

Nu ştiu dacă indiciul asupra căruia voi atrage atenţia în această însemnare e valid sau dacă va aduce vreun pic de lumină asupra problemei, dar mie mi-a spus ceva.

Caietele unei alte zeităţi a renaşterii, Leonardo da Vinci, stau mărturie pionieratului pe care acesta l-a făcut în neuroanatomie. Motivaţia lui Leonardo era destul de diferită de cea a cercetătorilor actuali - el vroia să descopere sediul anatomic al sufletului. Ceea ce a şi reuşit. Procedând la disecţii şi secţiuni (pe cadavre, sperăm), Leonardo descrie trei organe în centrul craniului, mai precis nişte cavităţi (numite ventriculi) în care sălăşuieşte o umoare. Cel mai anterior se află organul imprensiva, care face legătura între organele de simţ şi următorul organ cerebral, numit senso comune, pentru că aici se adună şi sunt judecate datele de la toate simţurile. Chiar, cine mai ţine minte că acel "common sense" se referea la origine la un precis organ anatomic, şi nu la o noţiune psihologică vagă? Senso comune, sediul raţiunii, trebuie să fie, după Leonardo, însuşi sediul sufletului, din moment ce sufletul e evident raţiune. Posterior se mai află un ventricul, care reprezintă, după Leonardo, memoria.
Un proverb, considerat în mod greşit o metaforă, susţine că ochii sunt ferestrele sufletului. De fapt, Leonardo a fost cel care a făcut afirmaţia, şi la modul cel mai propriu, dată fiind relaţia anatomică a ochilor cu imprensiva şi senso comune, ilustrată chiar de el:




Astfel, Leonardo da Vinci probează teoriile antice cefalocentrice, după care sufletul omului e localizat în capul acestuia, respingând teoria cardiocentrică a lui Aristotel şi pe cea conform căreia sufletul pluteşte difuz în corp. Fără îndoială că el are dreptate şi nu anatomiştii moderni, care, foarte politic corecţi, folosesc pentru senso comune denumirea banală de "ventricul III" şi suţin că acolo nu se află sufletul, ci nişte lichid cefalorahidian, idee de altfel dezgustătoare.

Studiile lui Leonardo ne trimit imediat la creierul sixtin al lui Michelangelo. Ca acesta din urmă să fi cunoscut descoperirile predecesorului său, e o posibilitate. Că ştia foarte bine de teoria cefalocentrică, e însă o certitudine. Cititorule, trage ce concluzie vrei. Eu unul m-am gândit că, dacă sufletul sălăşuieşte creierul, iar Dumnezeu sălăşuieşte Raiul, atunci Raiul trebuie să arate cumva ca un creier, sau, mai frumos zis, creierul nostru ar putea fi o proiecţie materială a Grădinii Edenului. Poate e o gogomănie simplistă. Poate domniile voastre mai găsiţi şi alte explicaţii.

Comentarii

Surprinzator ! Surprinzator ca Dr.Jivaro pare-se ca nu cunoaste rezultatele lamentabile obtinute de colegul în tamaduirea sufletelor si/sau a trupurilor -F.Meshberger- la testul Rorschach, test pe care a fost obligat sa-l efectueze în urma unui incident penibil, când la scola a încercat sa vada de ce culoare erau chilotii vecinei de banca. Asta nu înseamna ca observatia sa este mai mult sau mai putin justa decat, de exemplu "minunea" de la Piatra Scrisa (Armenis) :d

La Piatra Scrisă am putea incrimina o imagine eidetică, fiind vorba de forme naturale; însă Michelangelo nu era un fenomen întâmplător al naturii (sau era, dar din altă perspectivă ), era un renascentistm, care în plus făcuse cu mâna lui disecţii pe cadavre; şansa ca similiaritatea să fie întâmplătoare, inclusiv detalii ca glanda hipofiză anterioară şi posterioară, scizura calcarină, trunchiul cerebral, mi se pare pur şi simplu nulă.

La Piatra Scrisa, minunea a fost mai întâi în sufletul celui care dezgolit stratul de piatra pentru prima oara. Ea s-a perpetuat prin alte suflete. A doua minune este ca ea continua sa pâlpâie în ciuda negustorilor de la poalele stâncii. De acord ca Michelangelo (Mickey L'Ange pentru unii) este o minune de alta natura. Ca nu sânt capabil sa vad cu ochii altora este o chestiune de educatie - nu am avut sansa sa-mi fie administrata la momentul potrivit. Pentru aceleasi motive, nu apreciez brânzele puturoase frantuzesti, clatitele mexicane cu plosnite vii sau muzica dodecafonica. Bine înteles, nu ma hazardez sa estimez nici-un fel de probabilitati. Si fiindca venii vorba, cred ca nu veti da "ignore" citatiei mai lungi care urmeaza
"Probabilitatea de a câstiga la Powerball este de circa 1/120 de milioane. De la inaugurarea jocului în 1997, mai mult de 50 de persoane au "sfidat probabilitatile" si au încast lozul câstigator, ceea ce le permite sa se numere printre cei mai norocosi si mai bogati indivizi ai planetei. (Ii detest). Haide sa vorbim cum de o alta eventualitate improbabila: ciocnirea unui enorm asteroid cu Pamântul si distrugerea civilizatiei noastre. Astrofizicienii au calculat ca probabilitatea unui astfel de eveniment, pentru orice an dat, este de 1/1 milion. Cum precursorii nostri maimutele sânt pe aceasta planeta de peste 7 milioane de ani, probabilitatea ca azi, un asteroid sa ne fi distrus pe toti este de circa 700%. Cu alte cuvinte, ar tebui ca toti sa fim morti - nu o data, nu doua, ci de 7 ori. Cu toate acestea, cum na scapat pentru cei mai multi dintre dvs., umanitatea, atat cat o cunoastem, n-a fost nici-o data distrusa. Unde vreau sa ajung ? Ei bine, nu încerc sa va fac sa credeti ca vom fi toti omorâti de un asteroid. As vrea numai sa va fac sa întelegeti un lucru cu privre la evenimentele improbabile:
In orice moment ne putem trezi în cacat"
Extras din cursul de statistica David T. Caine
:">

Contact: vladstroescu@yahoo