Click aici dacă nu sunteţi redirecţionaţi automat

Tamarinzii

Multă vreme m-am tot frământat încercând să găsesc un nume potrivit pentru noua noastră locuinţă. (Pentru că aşa-s eu, trebe să găsesc un nume la toate cele, se pare că femeile nu sunt aşa, ele pot lua lucrurile cum sunt, fără mijlocirea cuvintelor, dar s-ar putea să fie încă o prejudecată falsă). Găsisem nume pentru fiecare încăpere, de pildă acum vă scriu din Camera de Muzică, dar pentru întreaga locuinţă nimic.

Însă astăzi, deschizând ferestrele în zori, am fost invadat de un miros dulce şi înţepător. Erau copacii de afară. Nu ştiu de ce, m-am gândit că e ca mirosul de tamarinzi , sub care cândva dormeam într-un hamac sau poate doar am citit undeva că altcineva făcea asta.
Şi am hotărât pe loc cum să botez conacul: Tamarinzii.

Puţin mai târziu, am aflat că arborii erau de fapt oţetari. Dar era prea târziu, sticlele de şampanie îşi vărsaseră sângele pe zidurile încinse (figuri de stil ca astea nu găsiţi pe toate blogurile, ai?). Pe invitaţiile la bal va scrie: Miezul nopţii, la Tamarinzi.


<< pagina anterioara pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare