Dulce Mahala

M-am mutat...

2007-06-08T07:25:10+00:00

Datorit? diverselor probleme cu serverul ablog la care io nu m-a? pricepe s? vi le esplic chiar dac? careva de la ablog s-ar fi obosit s? ni le zic?, mi-am mutat taraba pe perioad? nedeterminat? pe serverul unui prieten. A?a c?, dragii mei clien?i, de acum m? g?si?i la: http://oregonstate.edu/~dogaruc/mahalaua/ Am mutat acolo ?i posturile vechi de aici, spre a fi consultate, mai pu?in ni?te posturi plicticoase doar cu poze. V-am pupat, Vlad Stroescu

Tamarinzii

2007-05-27T00:20:20+00:00

Mult? vreme m-am tot fr?m�ntat �ncerc�nd s? g?sesc un nume potrivit pentru noua noastr? locuin??. (Pentru c? a?a-s eu, trebe s? g?sesc un nume la toate cele, se pare c? femeile nu sunt a?a, ele pot lua lucrurile cum sunt, f?r? mijlocirea cuvintelor, dar s-ar putea s? fie �nc? o prejudecat? fals?). G?sisem nume pentru fiecare �nc?pere, de pild? acum v? scriu din Camera de Muzic?, dar pentru �ntreaga locuin?? nimic. �ns? ast?zi, deschiz�nd ferestrele �n zori, am fost invadat de un miros dulce ?i �n?ep?tor. Erau copacii de afar?. Nu ?tiu de ce, m-am g�ndit c? e ca mirosul de tamarinzi , sub care c�ndva dormeam �ntr-un hamac sau poate doar am citit undeva c? altcineva f?cea asta. ?i am hot?r�t pe loc cum s? botez conacul: Tamarinzii. Pu?in mai t�rziu, am aflat c? arborii erau de fapt o?etari. Dar era prea t�rziu, sticlele de ?ampanie �?i v?rsaser? s�ngele pe zidurile �ncinse (figuri de stil ca astea nu g?si?i pe toate blogurile, ai?). Pe invita?iile la bal va scrie: Miezul nop?ii, la Tamarinzi.

Petite cosmogonie

2007-05-25T00:14:34+00:00

Ast?zi, ne-au ajuns la ureche ni?te ?tiri ciudate cum c? a explodat o central? nuclear? din Cecenia care de fapt n-a mai explodat, dar ?i-a imaginat c? explodeaz? suficient timp ca s? ne g�ndim cu to?ii un pic la moarte ?i la via?? (la spital, te �nt�lne?ti cu moartea pe hol da' n-o bagi �n seam?, vai de capul ei, de?i �?i face treaba con?tiincios, e ignorat? cum ignori un birocrat f?r? chip care lucreaz? la alt etaj, de?i munca lui ?i a ta sunt legate de organigram? ) . Desigur c? ne g�ndeam la banalit??ile obi?nuite: de exemplu, c? apropierea mor?ii noastre ne-ar face s? fim mai con?tien?i de via??. Ceea ce e bine. Ne-am concentra asupra fiec?rui pas, s?-l facem corect ?i s? ne bucur?m de el. Sau asupra fiec?rei respira?ii. Pianistul s-ar g�ndi la fiecare not?, �nainte s? apese clapa. Chiar, �n ce putem descompune o not? muzical?? Poate �n fiecare f�lf�it al timpanului. �ncetul cu �ncetul, am �nv??a s? lucr?m la perfec?iunea punctului. Fiecare punct de pe linie ar trebui s? fie perfect, �nainte de a trece la urm?torul. Desigur, ajun?i aici am fi deja nemuritori, c?ci am m?run?i timpul �ntr-un infint de clipe, dar nu am realiza acest lucru, av�nd �n vedere c? n-am mai ?ti c�t e ceasul pentru c? nu am mai putea m?sura clipe mai mici dec�t cea care dureaz? c�t �i ia unui foton s? parcurg? distan?a lui Plank. Desigur c?, by that time, vom fi devenit deja inimaginabil de fierbin?i ?i de mici. Am fi ni?te singularit??i, cred c? a?a le zice. Atunci ne vom da pesemne seama c? suntem deja dincolo de orice pericol. Nu ne vom mai str?dui s? ne concentr?m a?a de mult. Ceea ce va duce, �ns?, inevitabil, la inversarea procesului, la expansiune. Vom prinde a ne umfla ca ni?te baloane, ?i �n acela?i timp ne vom r?ci, iar g�ndurile noastre se vor l?b?r?a p�n? c�nd ne va lua o eternitate s? ne g�ndim chiar ?i un g�nd mic, cum ar fi "mi-e foame". Ne vom transforma �n galaxii cu stele ?i planete, iar pe unele planete ni?te oameni vor inventa centrale nucleare care vor exploda sau se vor face c? vor exploda, ?i oamenii ?ia se vor g�ndi la moarte ?i la o modalitate de a-?i tr?i mai intens via?a, ?i o s? �nceap? s? se concentreze asupra fiec?rui pas. . ?i tot a?a.

Sediul anatomic al sufletului şi creierul din Capela Sixtină

2007-05-22T23:19:10+00:00

Descoperirea doctorului (ginecolog) F. Meshberger, cum c? scena Crea?iei lui Adam din Capela Sixtin? este o alegorie a unei sec?iuni sagitale mediane prin creierul uman (JAMA 264:1837-1841, 1990) este deja de domeniul culturii generale. Dac? nu ?tia?i, sau nu crede?i c? Michelangelo a pictat de fapt un creier, convinge?i-v? singuri: Primul mister este de ce nimeni, p�n? acum 17 ani, nu ?i-a dat seama de asta, ?i este explicabil poate prin invizibilitatea obi?nuit? a eviden?elor ?i prin ignoran?a criticilor de art? �n ale neuroanatomiei, sau mai general, prin severa caren?? de renascentism a societ??ilor occidentale moderne. Pentru a ne face treaba ?i a urca treptele sociale, nu putem dec�t s? ne supraspecializ?m, un sinonim cu "s? ne orbim". Al doilea, mult mai discutat de toat? lumea, este: "ce-o fi vrut Michelangelo s? zic? domnule cu asta? C? Dumnezeu e doar �n capul nostru? Sau c? Dumnezeu e doar minte?". Nu ?tiu dac? indiciul asupra c?ruia voi atrage aten?ia �n aceast? �nsemnare e valid sau dac? va aduce vreun pic de lumin? asupra problemei, dar mie mi-a spus ceva. Caietele unei alte zeit??i a rena?terii, Leonardo da Vinci, stau m?rturie pionieratului pe care acesta l-a f?cut �n neuroanatomie. Motiva?ia lui Leonardo era destul de diferit? de cea a cercet?torilor actuali - el vroia s? descopere sediul anatomic al sufletului. Ceea ce a ?i reu?it. Proced�nd la disec?ii ?i sec?iuni (pe cadavre, sper?m), Leonardo descrie trei organe �n centrul craniului, mai precis ni?te cavit??i (numite ventriculi) �n care s?l??uie?te o umoare. Cel mai anterior se afl? organul imprensiva, care face leg?tura �ntre organele de sim? ?i urm?torul organ cerebral, numit senso comune, pentru c? aici se adun? ?i sunt judecate datele de la toate sim?urile. Chiar, cine mai ?ine minte c? acel "common sense" se referea la origine la un precis organ anatomic, ?i nu la o no?iune psihologic? vag?? Senso comune, sediul ra?iunii, trebuie s? fie, dup? Leonardo, �nsu?i sediul sufletului, din moment ce sufletul e evident ra?iune. Posterior se mai afl? un ventricul, care reprezint?, dup? Leonardo, memoria. Un proverb, considerat �n mod gre?it o metafor?, sus?ine c? ochii sunt ferestrele sufletului. De fapt, Leonardo a fost cel care a f?cut afirma?ia, ?i la modul cel mai propriu, dat? fiind rela?ia anatomic? a ochilor cu imprensiva ?i senso comune, ilustrat? chiar de el: Astfel, Leonardo da Vinci probeaz? teoriile antice cefalocentrice, dup? care sufletul omului e localizat �n capul acestuia, resping�nd teoria cardiocentric? a lui Aristotel ?i pe cea conform c?reia sufletul plute?te difuz �n corp. F?r? �ndoial? c? el are dreptate ?i nu anatomi?tii moderni, care, foarte politic corec?i, folosesc pentru senso comune denumirea banal? de "ventricul III" ?i su?in c? acolo nu se afl? sufletul, ci ni?te lichid cefalorahidian, idee de altfel dezgust?toare. Studiile lui Leonardo ne trimit imediat la creierul sixtin al lui Michelangelo. Ca acesta din urm? s? fi cunoscut descoperirile predecesorului s?u, e o posibilitate. C? ?tia foarte bine de teoria cefalocentric?, e �ns? o certitudine. Cititorule, trage ce concluzie vrei. Eu unul m-am g�ndit c?, dac? sufletul s?l??uie?te creierul, iar Dumnezeu s?l??uie?te Raiul, atunci Raiul trebuie s? arate cumva ca un creier, sau, mai frumos zis, creierul nostru ar putea fi o proiec?ie material? a Gr?dinii Edenului. Poate e o gogom?nie simplist?. Poate domniile voastre mai g?si?i ?i alte explica?ii.

Cultul tuturor mântuitorilor

2007-05-21T17:22:58+00:00

Despre secta "tuturor m�ntuitorilor", sau kata parathesin, am auzit prima dat? �n pia?a Chirigiu, de la un adept cam aghezmuit. De altfel, t?cerea care �nconjoar? acest cult nu pare s? aib? ra?iuni oculte, conspirative sau misterice. Parathesienii nu ascund nimic, pentru c?, sus?in ei, nu e nimic de ascuns. Nimic de propov?duit, nici o cale de urmat c?tre des?v�r?ire, nici un text sacru de intonat, o lips? total? de misionarism. Ni?te texte ideologice exist?, eu am g?sit urme ale lor dup? conversa?ia de la Chirigii. "Oficial", doctrina lor e pus? �n prelungirea nestorianismului, de?i, dup? cum vom vedea, ar putea la fel de bine s? descind? din monofizitism, sau chiar din alte doctrine, mai vechi. Ni?te articole din Journal of Near Eastern Studies, din 1902, pretind c? descoper? referiri obscure (?i �ndoielnice, dup? mine) la aceast? sect?, �n Bazarul lui Heracleide, plas�nd astfel originile ei chiar �n secolul V, �n plin? disput? hristologic?. Mult mai explicite ar fi ni?te manuscrise siriace t�rzii (din jurul lui 1550), presupuse traduceri dup? originale grece?ti. Cea mai clar? referire o g?sim la Boethius, �n capitolul 4 din "Contra Euthychen et Nestorium", sub forma devizei �ns??i a sectei: kata parathesin. Contrar p?rerii lui Margioulis ?i col. c? Boethius ar fi ?tiut de parathesieni (1925), dup? p?rerea mea citatul boethian nu ne poate da informa?ii despre vechima cultului, pentru c? este anterior �ntemeirii sale. Referirea e explicabil? probabil prin aceea c?, involuntar, Boethius i-a inspirat pe �ntemeietori. Consulul lui Theodoric critic? ironic ideea atribuit? lui Nestorios, conform c?reia �n Hristos ar exista dou? persoane distincte, uman? ?i divin?, �ntruc�t, zice el, dac? ar fi a?a, ?i simpla juxtapunere a naturii divine ?i celei umane ar duce la apari?ia unui Hristos, ar trebui s?-i numim Hristo?i ?i pe to?i sfin?ii ?i �n?elep?ii, c? doar ?i �n ei lucreaz? Dumnezeu. (Nonne in sanctis hominibus ac pietate conspicuis apertus Divinitatis actus agnoscitur?). Mi se pare evident c? fondatorii anonimi ai sectei au preluat aceast? afirma?ie ?i au �mpins-o cu mult dincolo de ironia din ea, p�n? la ultimele ei consecin?e. C?ci doctrina sectei 'tuturor m�ntuitorilor" �ncape �n trei cuvinte: "to?i suntem m�ntuitori". Rezum�nd, dac? nestorienii au avut dreptate ?i Hristos este al?turarea a dou? naturi, dintre care una e cea divin?, atunci, ?in�nd cont de faptul c? Dumnezeu este peste tot (iat? posibile origini panteiste ale sectei), �nseamn? c? suntem cu to?ii hristo?i, prin al?turarea naturii divine propriei noastre naturi umane. �n plus - ?i aici parathesienii se despart de nestorieni ?i trec exact vis-�-vis, la euthychieni - natura uman? este cu totul neglijabil? fa?? de cea divin?, astfel �nc�t se tope?te �n aceasta ?i putem spune c? natura fiec?ruia dintre noi este exclusiv divin?. A?adar, conform adep?ilor blasfemiatori, to?i suntem Dumnezeu. Sectarii ne furnizeaz? ?i ceea ce ei cred a fi dovada suprem? a credin?ei lor. Conscientia, �n sensul de Subiectivitate. Faptul c? fiecare om se percepe pe sine ca fiind �n centrul lumii, ?i fiecare obiect sau eveniment �l vede ca fiind �n rela?ie cu el, ar fi de fapt con?tiin?a naturii sale divine, c?ci numai Dumnezeu e �n centrul lumii, ?i dac? lucrurile nu stau a?a, atunci �nseamn? c? toat? via?a noastr? e o minciun? sfruntat?, ceea ce nu se poate. Ca dovezi suplimentare �n acest sens sunt aduse egoismul ?i egocentrismul universal al tuturor oamenilor, faptul c? majoriatea motiva?iilor ce ne mi?c?, chiar ?i cele aparent altruiste, au ca scop ultim interesul propriu. Dac? aceast? erezie a sc?pat de aten?ia Bisericilor p�n? ast?zi, e din cauz? c? sectan?ii, dup? cum am spus, nu propov?duiesc nimic. Dac? sunt �ntreba?i, m?rturisesc sau mint, dup? caz sau dup? chef (unii cercet?tori au f?cut paralela, for?at?, cu taqyya). Dup? ei, �ntreaga omenire face parte deja din cultul lor, to?i ?tim deja c? sunte divini, iar dac? prefer?m s? ne min?im singuri uneori, e bine, c?ci tot ceea ce face Dumnezeu e bine. Nu e nevoie de alt? comuniune dec�t ploaia, sau nici m?car at�t, un vis, sau nici m?car at�t. Orice am face, suntem deja perfec?i ?i nu avem cum s? sc?p?m de asta. Rugat de mine s? fac? un miracol oarecare, cherchelitul de la Chirigii a spus c?, dac? nu face, nu e pentru c? nu poate, ci probabil pentru c? a?a a hot?r�t el ?i pesemne tot el a hot?r�t c? e mai bine s? uite de hot?r�rea lui, ?i c? el crede �n sine �nsu?i, c?ci �n?elepciunea lui, ca ?i a mea sau a dumneavoastr?, e suprem? (ceea ce explic? ?i de ce voin?ele a miliarde de Dumnezei nu intr? niciodat? �n conflict.) Mi-a mai spus c? nu exist? nici o diferen?? �ntre trup ?i suflet, c? moartea este tot o alegere, o hot?r�re divin? a noastr?, care face ?i mai mari miracolele pe care le s?v�r?im �n via?? (c?ci �ntr-o via?? nesf�r?it? orice ar fi posibil iar miracolele ar c?dea �n derizoriu), ?i multe astfel de baliverne. Exist? diverse teorii genealogice care sus?in c? o frac?iune a parathesienilor a d?ruit lumii pe libertini, o alta i-a dat pe solipsi?ti, o alta pe comuni?ti, etc. Am citit ?i paralele cu mi?carea renascentist?, unii �l cred parathesian pe Michelangelo, baz�ndu-se doar pe creierul din Capela Sixtin? (despre care vom vorbi alt? dat?). M? minunez c? asemenea prostii au ajuns �n publica?ii serioase. Pentru mine e clar c? secta kata parathesin nu putea s? prospere dec�t �n s�nul mediocrit??ii. Nici un geniu nu ar fi putut adera la doctrina ei: dac? vreunul ar fi avut nebunia arogant? ?i suficien?a de a se �nchipui Dumnezeu, quod credi nefas est, mi-e greu s? cred c?, p?str�nd arogan?a, ar fi fost de acord c? tot restul lumii e alc?tuit? din Dumnezei, egali cu el �n des?v�r?ire. �n potrivirea cultului cu chercheli?ii ?i negustorii de la Chirigii v?d o alt? explica?ie, poate singura adev?rat?, a supravie?uirii sale p�n? la noi.

Despre pipăirea vidului

2007-05-16T21:00:14+00:00

Preg?tisem o mic? recenzie de carte, dar trebuie s? o am�n pu?in. Ciudat lucru, frica. Are o existen?? proprie, extrem de palpabil?, ca o st�nca, ?i independent? de orice obiect. Nu numai la fric? m? refer, ci la orice delir. �l cred pe Henri Ey c�nd spune c? orice experien?? delirant? ?i halucinatorie este esen?ialmente "negativ?", este un defect, o disolu?ie, destructurare (etc.), ?i NU o produc?ie, nu o crea?ie, fie ea ?i patologic?. Merge m�n? �n m�n? cu "privatio boni", ?i mi se pare de bun sim?. ?i totu?i, oricine s-a �nt�lnit cu un delir ?tie c�t de puternic e. Un sistem de convingeri de ned?r�mat, at�t de sfid?tor ?i de dens c? aproape �l pip?i, �i sim?i dureroasa prezen?a fizic?. (?i mai mult dac? nu e?ti psihiatru, psihiatrii sunt orbi ca ni?te instrumente de m?sur?, dac? nu e vorba de o persoan? apropiat? lor). O idee obi?nuit?, o crea?ie omeneasc? de orice fel e evanescent? ?i diafan?. Cum poate �n schimb o lips? s? fie at�t de real?? Rana din p�ntec e m?rturia pumnalului. Pentru cine m?rturise?te delirul? A?adar Augustin avea dreptate: materia prim? a lumii este vidul. Aceast? �nsemnare exist?. Autorul ei - nu.

Către frontiere

2007-05-08T18:54:27+00:00

Ast?zi a fost o zi nasoal?, iat? ni?te cuvinte cu care �ncep multe �nsemn?ri de blog, iar eu unul, de obicei, c�nd v?d cuvintele astea, nu mai cetesc ?i restul postului, pentru c? sunt un egoist ?i vreau doar la bine, nu ?i la r?u. E, mint, �l cetesc oricum. A �nceput de diminea??, aveam programat s? chiulesc de la spitalul unde lucrez acum special ca s? ajung la o conferin?? a prof. Romil?, despre psihiatrie ?i filozofie. (Prima dintr-o serie). De?i am lucrat un an ?i jum?tate la spitalul de psihiatrie, nu mai ajunsesem la el pornind din cartierul unde stau acum. A?a c?, sincer, habar n-aveam cum s? ajung, nu exista nici un mijloc de transport direct, doar un traseu complicat, cu multe leg?turi. Mi s-a p?rut mai u?or s? merg pe jos, am crezut c? ?tiu cum. Pentru c? sunt foarte distrat, mereu uit c? sunt foarte distrat. C? dac? ?ineam minte, �mi d?deam seama c? sunt prea distrat ca s? dibuiesc din prima un traseu necunoscut prin periferia Bucure?tiului. A?adar, la scurt timp dup? ce m-am av�ntat corps et �me �n labirint, m-am r?t?cit complet. Mi-a luat cam o or? de mers ca s? �mi dau seama c? habar n-am unde sunt. M-am trezit c? mergeam pe un fel de bulevard f?r? case, al c?rui cap?t era prea �ndep?rtat ca s?-l pot vedea, ?i cu un orizont tremur�nd de c?ldur?. Inutil s? mai �ntreb pe foarte rarii pietoni ceva, ajunsesem prea departe ?i nu mai cuno?team limba vorbit? �n acele meleaguri. La un moment dat am ajuns pe o strad? pustie, ce purta numele de nere?inut al unuia dintre nenum?ra?ii sergen?i mor?i �n nenum?ratele r?zboaie. Strada aceasta, de?i era oficial strad?, conform pl?cu?ei ruginite, nu avea elementele unei str?zi. Adic? nu avea trotuare. Nici case, de?i ni?te cl?diri mute ?i enigmatice existau. ?i, mai curios, nu exista nici m?car carosabil, �ntre absen?ele trotuarelor. Ci o cale ferat?. Pe cuv�nt, strada Sergentul Necunoscut e de fapt o cale ferat?, pe care nu trece probabil nici un tren, dar cre?te un codru de b?l?rii. Ca un gentilom s?r?cit ce sunt, nu am privilegiul unui ceas. Singurul ceas decent din posesia mea a fost al bunicii mele, e elve?ian, dar dup? ce a fost la mii de ceasornicari, s-a sim?it din ce �n ce mai r?u, iar azi de diminea?? (dac? �ntr-adev?r cele ce v? povestesc s-au petrecut azi de diminea??, ceea ce nu ?tiu sigur) ar?ta o or? la �nt�mplare din 1832. A?a c? habar n-am c�t am umblat de nebun �n cartierul p?r?sit, despre care nu mi-am dat seama dec�t c? se afl? undeva la frontiera �ndep?rtat? a Bucure?tiului. Am dat peste ni?te muncitori, cu priviri uimite ?i mu?i, care probabil munceau de c�nd se n?scuser? la liniile de tramvai, de?i pe acolo nu trecea nici un tramvai, dar citisem c? exist? triburi care lucreaz? la nesf�r?it la liniile care se prelungesc c?tre marginea lumii, c?ci nimeni nu trebuie ?i nu poate s? opreasc? tramvaiul, dar iar o s? zic? Victor c? textele mele sunt c?rt?resciene fiindc? vorbesc de tramvaie a?a c? gata cu tramvaiele. Am pornit pe liniile str?lucitoare c?tre ceea ce p?rea a fi �napoi. Dup? cum ziceam, n-am nici un reper ca s? v? pot spune exact cam c�t a trecut p�n? s? �ntrez?resc un peisaj familiar, era cap?tul exterior al str?zii legend?, strada care duce c?tre inima mea, strada Veseliei. Ferentariul! I-am s?rutat solul binecuv�ntat, ?i m-am aruncat �ntr-un autobuz ruginit plin de muncitoare de la vreo fabric? privatizat? ?i v�ndut? ca fier vechi, dar unde muncitoarele �nc? se mai duc, c? ce altceva s? mai fac?, ce m-a dus la Spitalul de Pl?m�ni, unde c�ndva g?sisem un sanctuar, ?i ?tiam c? mereu pot afla acolo un prieten. Ceva timp mai t�rziu, cu puteri re�nnoite, p??eam pe ?oseaua cu miros de br�nz? ce duce la spitalul de Psihiatrie. Desigur, prea t�rziu pentru conferin??, dar dac? tot veneam de a?a de departe, m?car s?-mi vizitez colegii. ?ti?i c? ziceam �n postul trecut despre vegeta?ia de la spital? Ei bine, a fost t?iat? toat? conform normelor prim?riei, iar p?duricea verde cu cioc?nitori e acum o miri?te p�rjolit?. Asta nu era nimic. Intr�nd pe unde intram de obicei, am mers pu?in, ?i m-am izbit de ni?te garduri �nalte, care nu fuseser? acolo pe vremea mea. Spitalul de al?turi, de ne-psihiatrie, ?i-a ridicat fortifica?ii, pas?mite ca s? nu-i mai deranjeze bie?ii nebuni. Mi-aduc aminte, �nc? din mult l?udata facultate, cum ace?ti �ngeri nepsihiatri �n halate albe ne �nv??au ce groaznici sunt nebunii, asta dac? nu reu?e?ti s? faci mi?to de ei, mi-aduc amite chiar de unul care m-a felicitat pentru alegerea mea profesional?, c? "la balamuc se r�de cel mai mult" , dar iat? c? acum ?i-au luat m?suri de siguran?? �mpotriva nebunilor, m-am ag??at de gard ?i am �nceput s?-l zgudui ?i au venit bodigarzii care m-au luat pe sus dar eu am dat de p?m�nt cu to?i, desigur c? asta e o minciun?, �n realitate n-am zguduit nici un gard, ci am f?cut cuminte cale �ntoars? ?i am c?utat o alt? intrare. Restul zilei a fost cu mult mai groaznic dar nici nu vi-l mai povestesc, �ntruc�t acesta este un templu al �naltei ?inute ?tiin?ifice ?i nu un loc unde s? se v?ic?reasc? to?i blegii.

Nouvelles considérations sur la condition humaine

2007-05-07T08:36:23+00:00

Prim?vara trecut? admiram vegeta?ia ?i florile din curtea spitalului ?i regretam din tot sufletul c? nu puteam s? fac parte din acel tablou, c?, de?i eram chiar acolo, pe iarb?, eram la fel de departe precum e departe de Everest cel ce prive?te muntele la televizor, ?i c? a?a urmam s? fiu toat? via?a, al?turi de toat? omenirea, mereu un admirator distant al vie?ii ce colc?ie l�ng? noi, al viermelui ce-?i tr?ie?te via?a clip? de clip?, mereu al?turi de prim?var?, niciodat? �n ea. Anul ?sta, adulmec�nd lacul, ?i, �mb?tat de mirosul de ap? st?tut? care este �nsu?i mirosul s�ngelui meu, sim?idu-m? mult mai aproape de verdea?a lumii, mi-am dat seama c? �ntreaga omenire era din totdeauna chiar �n mijlocul prim?verii, tocmai din pricin? c? se sim?ea at�t de departe de ea. Precum cerbul din tablou, care habar n-are c? e �ntr-un tablou. Asemenea viermelui, �mi tr?iesc via?a clip? de clip? tocmai pentru c? t�njesc, ?i nu �n ciuda acestui fapt. Din contr?, b?tr�ne?ea, care m? p�nde?te (de departe, �nc?) ?i m? �nva?? s? m? bucur de lucrurile mici, s? m? topesc �n peisaj, m? ?ine de fapt departe de el, ca un vizitator de muzeu care admir? un portret p�n? �n punctul �n care are impresia c? portretul �ncepe s? respire, dar portretul e mort ?i singura lui via?? izvor??te din vizitatorul muzeului, care nu ?tie c? e chiar acum privit de tine, cititorule. Iat? defini?ia ?i marea perversiune a b?tr�ne?ii. M? bucur c? am f?cut aceste considera?iuni la timp, �nainte s? devin prea b?tr�n ?i s? nu mai pot face altceva dec�t s? t�njesc dup? t�njire, pentru ca �n clipa urm?toare s? t�njesc dup? t�njirea t�njirii, iar �n clipa mor?ii s? fiu Oceanul Atlantic.

Însemnare sexuală

2007-05-05T08:21:27+00:00

Din c�te �n?eleg eu de la majoritatea psihologilor, filosofilor ?i misticilor orientali, �n fiecare b?rbat exist? ?i o mic? parte feminin?, iar �n fiecare femeie exist? o mic? parte masculin?. Anima ?i animus, yinn ?i yang. Pornind doar de la acest enun? pe care ast?zi nu-l mai contest? nimeni, am ajuns la concluzia c? b?rbat ?i femeie e acela?i lucru, ?i dac? spui despre orice b?rbat c? e femeie, nu gre?e?ti deloc. Putem s? apuc?m ra?ionamentul din orice col?. De exemplu: dac? to?i b?rba?ii au o parte feminin?, asta �nseamn? c?, s? ai o parte feminin?, este o caracteristic? masculin?. Asta �nseamn? c? orice b?rbat are o parte feminin?, apoi o parte masculin? printre tr?s?turile c?reia se num?r? ?i o parte feminin?. M? urm?ri?i? �n acest moment, orice b?rbat are o parte masculin? ?i dou? p?r?i feminine. Da, dar partea lui masculin?, fiind masculin?, are ?i o parte feminin? (c? tocmai spuneam c?, s? ai o parte feminin? e o caracteristic? masculin? universal?). Deci orice b?rbat are o parte masculin? ?i trei p?r?i feminine. Contnua?i dumneavoastr? p�n? v? plictisi?i. Rezultatul final este c? orice b?rbat are o parte masculin? ?i un infinit de p?r?i feminine. Partea feminin? nefiind punctiform?, tragem dou? concluzii:

C? orice b?rbat este �n mult mai mare m?sur? femeie dec�t b?rbat (�n infinit? m?sur?)
C? orice b?rbat este infinit (altfel nu ar �nc?pea �n el un infinit de p?r?i feminine), ceea ce e o descoperire foarte dr?gu?? la care nu m? g�ndisem c�nd am �nceput s? scriu postul ?sta.

Nu e nevoie s? v? mai spun c? acela?i ra?ionament se aplic? ?i femeii, care e infinit mai mult b?rbat, ?i e ?i ea infinit?. Combin�nd cele dou? ra?ionamente, ne iese c? orice b?rbat e mai mult femeie, care e mai mult b?rbat, care e mai mult femeie, care e mai mult b?rbat, etc., de unde se vede arbitraritatea total? a �mp?r?irii pe sexe a omenirii.

Alte poveşti

2007-05-04T08:34:35+00:00

- Ia te uit?, a ie?it soarele, fiindc? te-a v?zut pe tine la geam. - Nooo, soarele o are deja pe Aurora. - Pe cine? (Am o vecin? pe nume Aurora, dar so?ul ei e mai �ntunecat) - Aurora, din poveste. - Care poveste? Mi-o zici? Te roooooog - N-o mai ?in bine minte. - P?i mie tocmai pove?tile pe care nu le mai ?ii bine minte �mi place s? mi le poveste?ti. - Bine. Era o siren? care s-a �ndr?gostit de un om obi?nuit. ?i a tot vrut ea s? plece cu omul ?la, dar regina sirenelor n-a l?sat-o dec�t cu condi?ia ca s?-i de ei (reginei) primul lor n?scut. Bineee, a zis sirena, ?i l-a luat de b?rbat pe om. Dup? un timp au avut o feti??, Aurora. ?i au construit un gard �nalt la gr?dina lor, ca s? nu poat? s? vin? regina s? o ia pe Aurora. Dar Aurora a g?sit o gaur? �n gard, ?i a ie?it pe ea, ?i a ajuns pe plaj?. Aurora nu mai v?zuse marea, a?a c? a r?mas cu gura c?scat?. Apoi a v?zut pe nisip ni?te scoici foarte frumoase, pe care le pusese acolo regina sirenelor, ca s? o atrag? �n ap?. ?i Aurora a picat �n capcan?, ?i a ajuns pe m�inile regine sirenelor. Care era foarte r?zbun?toare, ?i a pus-o pe Aurora s? m?ture tot fundul m?rii, s? spele toate vasele, etc. ?i Aurora n-a avut �ncotro ?i a sp?lat vase mai mul?i ani, p�n? c�nd s-a f?cut o fat? foarte, foarte frumoas?. Atunci s-a �ndr?gostit de ea un rege, o pocitanie de creatur? sc�rboas? de pe fundul m?rii, ?i a cerut-o de nevast? la regina sirenelor. Regina sirenelor s-a bucurat, pentru c? s-a g�ndit c? e r?zbunarea perfect?, ?i i-a dat-o de nevast? pe Aurora. �ns?, �ntre timp, Aurora a v?zut un fel de str?lucire, ?i, lu�ndu-se dup? ea, ajuns la suprafa?a apei. Acolo a z?rit-o Soarele, care s-a �ndr?gostit pe loc de ea, ?i a luat-o cu el, de nevast?, ?i tr?iesc ?i acum ferici?i. C�t despre p?rin?ii Aurorei, ei oricum au f?cut al?i copii ?i au uitat de Aurora. Gata. - Ce frumooos! Pot s? o pun pe blog? - Nu, Vlad, nici nu mai ?tiu dac? era a?a cum am zis-o. -N-are nimica. Te roooooooooooog - Bine.

Discuţie imaginară

2007-05-02T07:34:59+00:00

- Nimic din ceea ce discut?m acum nu are un sens adev?rat, ?i aceasta e singura mea r?zbunare. - Va trebui s?-mi explica?i. Ce v? face s? afirma?i asta? - V? voi explica, c�t mai scurt posibil, pentru c? ceea ce am s? spun e singurul lucru care are sens, apoi va trebui s? tac definitiv. La �nceput, toate vocile ?i visele ciudate, faptul c? puteam s? v?d �n g�ndurile altora, dar mai ales felul �n care al?ii puteau s?-mi citeasc? g�ndurile, m-au izb?vit de team? printr-o prim?, fals? revela?ie. Explica?ia care se n?scuse �n mintea mea era c? noi, to?i oamenii, dumneavoastr?, eu, Einstein, Buddha,nu suntem de fapt dec�t un singur om. Exact ca pisica lui Schopenhauer. [Nota: cititorul va recunoa?te aici, cu dimensiuni globale, "iluzia Fregoli", descris? de Courbon ?i Fail]. O unic? fiin??, tr?ind o singur?tate f?r? limite. M-am g�ndit c? singur?tatea ei (a noastr?, a mea) a dus-o la nebunie, i-a dat delirul consolator c? am fi mai mul?i, ?i doar din c�nd c�nd adev?rul str?luce?te momentan prin ungherele min?ii ei (min?ii mele). Ceea ce de pe atunci medicii au considerat a fi boal?, ar fi fost a?adar, invers, o amintire �ndep?rtat? a realit??ii, �n mijlocul nebuniei noastre (mele) milenare. - ?i spune?i c? revela?ia aceasta era totu?i fals?. - Era cel pu?in incomplet?. Imagin�ndu-mi c? omenirea, fie ea ?i alc?tuit? doar din g�ndurile mele devenite autonome, fie ea alc?tuit? doar din mine, exista totu?i, m-am �n?elat. De fapt, nimeni dintre noi nu exist?. Nu oamenii. Exist? alte creaturi. - Vorbi?i-mi despre aceste creaturi. - Exact asta inten?ionez, dac? nu m? �ntrerupe?i. Am �nceput s? �n?eleg acest ultim adev?r c�nd vocile au devenit haotice. �n anumite momente discursul lor nu mai avea nici o logic?, era o �n?irare arbitrar? de cuvinte. Cred c? ?i dumneavoastr?, care nu a?i tr?it revela?ia �n felul �n care am tr?it-o eu, �nainte de a adormi, sim?iti cum g�ndurile dumneavoastr? sunt cuprinse de o anumit? dezordine. [Not?: este corect, mentismul, sau devidarea g�ndirii, apare ?i �n mod normal, ca fenomen hipnagogic]. Apoi, m-am g�ndit la zebre. - La zebre? - La zebre. Oare o zebr? e alb? cu dungi negre, sau neagr? cu dungi albe? Nu v? pierde?i r?bdarea, nu vorbesc, de aceast? dat?, f?r? sens. �n via?a de toate zilele, ne g�ndim la noi ?i la elementele rela?iilor dintre noi. Dar dac? ar fi invers? Dac? rela?iile dintre noi ar fi adev?ra?ii oameni, iar noi doar ni?te pl?smuiri ale imagina?iei sau voin?ei lor? De exemplu, limba. ?tim cu to?i c�t de greu de st?p�nit e o limb?, vrei s? spui un lucru, ?i iese pe dos. Adev?rul e c? limba e o fiin?? �n sine, o b?nuiam cu to?ii, dar n-a crezut nimeni, nimeni din afar?. Ei bine, eu ?tiu. Limbile, sau limbajele, sunt adun?ri amorfe de litere. Nimic nu are sens �n existen?a unei limbi, afar? doar de o voin?? interioar?, ?i de imagina?ie,�ntr-o lume �n care acestea sunt la fel de naturale cum e aici cre?terea entropiei. Limbile ne-au imaginat pe noi, ca s? �?i inventeze un sens. Carnea noastr?, materia ce ne �nconjoar?, toate astea sunt pure pl?smuiri. Lumea e constituit? din nimic, a zis-o Augustin, iar �n Biblie scrie: "La �nceput a fost Cuv�ntul". Mi se pare evident. Nu noi citim c?r?ile, ci ele ne citesc,sper�nd s? capete o semnifica?ie. Dar eu voi refuza s? le mai confer acest sens. Voi �mbr??i?a haosul pe care �l intuiesc �n ad�ncul imaginar al fiin?ei mele, ?i �l voi perpetua. Nu voi t?cea, pentru c? t?cerea e plin? de sensuri, voi vorbi exclusiv �n absurdit??i aleatoare. ?i nu numai limbile sunt creatorii no?tri din umbr?, ci ?i iubirile, urile, temerile, ?i posibil multe din obiectele �nconjur?toare, cele despre care credem c? le-am fabricat �n �ntreprinderi, ele �nsele �n c?utare metafizic? de utilit??i. Scaunul pe care sta?i �?i imagineaz? c? a fost f?cut de un t�mplar, din lemn, ?i c? sta?i pe el, a?adar, asta e singura justificare, at�t de palid?, a existen?ei dumneavoastr?, a lemnului ?i a t�mplarului. Drept pentru care, voi refuza s? mai iubesc, s? mai ur?sc, s? m? mai tem de cineva sau ceva, ?i voi distruge sistematic toate obiectele "artificiale" pe care le voi �nt�lni. Nu e o r?zbunare real?, ?tiu, pentru c? eu �nsumi sunt probabil doar luciditatea vreunei voin?e atee. Chiar ?i a?a, voi fi fericit s? fiu instrumentul prin care creatorii no?tri vor fi alunga?i din cerurile lor de vise. Dac? totul merge conform planului, �n cur�nd se vor trezi cu to?ii, iar noi,oamenii, vom �nceta s? mai exist?m. Cas? mas? las? coas? ?trudel varz? arz? ?techer ?mecher flecher jecher echer cher [salat? de cuvinte]

Despre alienarea pseudofotografilor

2007-04-30T14:39:36+00:00

Adev?rul e c? pozatul e alienant. Mai ales ?sta de tip nou, cu aparatul cu degete, c�nd po?i s? faci 300 de poze �ntr-o zi. Eu nu m? pricep deloc la pozat, dar resimt efectele secundare. Care constau �ntr-o deta?are de via??, ca ?i cum, �n loc s? tr?iesc, m-a? uita la ni?te poze (prost f?cute, bine�n?eles, din moment ce nu m? pricep deloc la pozat) cu via?a mea (sau a cuiva). �ns? sevrajul e ?i mai nasol, pentru c? fiecare lucru dr?gu? pe care �l �nt�lne?ti, �n loc s?-?i produc? pl?cere, �?i produce durerea acut? de a nu-l putea poza. Nu ?tiu de unde vine acest fenomen: din nevoia de a comunica cuiva ceea ce tr?ie?ti, din be?ia de opiu pe care eternitatea ne-o produce chiar ?i �n cele mai jalnice substitute ale ei, nu ?tiu. Aceste chestiuni fiind zise, v? pedepsesc cu ni?te aspecte neesen?iale din "mini-vacan?a de 1 mai" (neologism pe care efemeritatea �l face simpatic).

Nimic de povestit

2007-04-25T20:29:29+00:00

�n Mahalaua Universalis, �n care pute?i s? v? delecta?i cu poezie nordic?, v-am promis �n treac?t c? o s? v? povestesc despre str?m?tu?a mea, Ortansa, moart? de t�n?r? de tuberculoz? prin anii '30. Adev?rul e c? nu prea am ce s? v? povestesc, dar, dac? v-am promis, v-am promis. Str?bunica mea a avut o fat? ?i trei b?ie?i. Fata, Ortansa, de-abia a apucat s? mearg? la gimnaziu ?i s? �mboboceasc? ni?el, c? a ?i murit de TBC. Au r?mas �n urma ei ni?te scrisori pe care le trimitea acas? de la internat. "Drag? mam? ?i tat?, eu sunt bine, s?n?toas?, v? rog, trimite?i-mi 3 lei c? trebuie s? �mi cump?r o carte." Primul dintre b?ie?i a murit pe front �mpotriva ru?ilor. L-a decorat regele post-mortem, am ?i acum decora?ia, nu ?tiu cum a sc?pat, c?, atunci c�nd au venit ru?ii, mantia ?i sabia au fost rupte ?i �ngropate. Avea o nevast? tare frumoas?, boieroaic?, cu care apucase s? fie c?s?torit un an. Am vizitat-o acum mai bine de 10 ani prima ?i ultima dat?, o doamn? b?tr�n? ?i demn?, �ntr-o cas? uria??, mi-a spus c? sem?n mult cu str?unchiul ?i mi-a d?ruit ni?te c?r?i vechi ?i un toc. Al doilea b?iat a murit tot pe front, locotenent, �n linia �nt�i, �n Cehoslovacia, unde s-a dus de bun?voie. A scris acas? zilnic, p�n? �n preziua mor?ii. Scrisori vesele, �n care ne povestea c? are doi ?igani �n pluton care c�nt? la vioar? de �?i rup inima, ?i ce Cr?ciun frumos a avut cu ei ?i cu solda?ii, sper? s? nu moar?, c? sunt oameni de treab?. C�nd a auzit de moartea lui, str?bunica mea, femeie foarte credincioas?, a luat icoana de perete ?i a dat-o de p?m�nt. Apoi a luat-o de pe jos, a s?rutat-o, ?i-a cerut iertare, ?i s-a pus s? spere c? poate al doilea b?iat n-a murit. Nu mai ?tiu exact dac? mai tr?ia str?bunic?-mea c�nd s-a aflat �n sf�r?it satul slovac �n care e �ngropat str?unchiul meu. Dar oricum, c�nd a murit str?bunic?-mea, a fost pus? �n biseric?, precum oamenii cei mai cuvio?i, ?i a pl�ns-o tot ora?ul, nimeni nu s-a �ndoit c? va ajunge o sf�nt?. Ei bine, mai r?m?sese doar bunic?-miu. El n-a murit pe front. L-au arestat prin 50 ?i ceva, ?i l-au condamnat la 25 de ani de �nchisoare, nu mai spun ce s-a �nt�mplat cu copii lui, copii de de?inut politic. A ie?it mai repede, dar n-a mai tr?it mult. Doar biata Ortansa n-a avut parte de o moarte c�t de c�t glorioas?. A murit de TBC c�nd �nc? era o fraged? copil?, ?i nu mai tr?ie?te nimeni care s? o fi ?tiut, iar eu n-am acuma ce s? v? povestesc, de?i v-am promis. �n locul caselor str?bunicii mele e acum o benzin?rie. Eu �nsumi n-am tr?it nimic din toate astea, mi-au fost spuse ?i mie sau am citit singur scrisori g?site pe dulap ?i �n pod, acuma exist? antibiotice ?i fetele palide din gimnaziu nu mai mor de TBC.

Apa galbenă

2007-04-23T08:04:38+00:00

Duminic?, �n zori, c?ile tortuoase ale pove?tii vie?ii mele m? aduceau iar �n tramvaiul gol. De la un cap la altul, �n el h?l?diua v�nz?torul de ziare, cu B?sescu r?cnindu-i din bra?e. Cu pu?in timp �n urm?, scrisesem un post �n care povesteam metoda v�nz?torului de ziare de a citi g�ndurile oamenilor. Desigur, era o minciun? sfruntat? ?i nici m?car n-am pretins altfel vreodat?. Totu?i, privind fa?a de sfinx (are mereu aceea?i expresie) a omule?ului cu fes ?i traist?, acest frate al meu f?r? de duminic?, (pentru c? am�ndoi suntem aborigenii purgatoriului), m-am �ntrebat dac? era �ntr-adev?r o minciun?, scrierea mea. Dac? sunt oare �n stare s? mint, cum am �ncercat atunci, sau nu fac altceva dec�t s? spun lucruri adev?rate, la fel de adev?rate precum rufele ?i mu?catele at�rnate �n balconul de vis-�-vis. Probabil c? a?a e. Probabil c? singura minciun? mi-o spun mie, m? mint c? a? min?i, tot a?a cum m? mint c? a? exista, c�nd de fapt, s? fim serio?i, am consisten?a unei ferestre f?r? geam, prin care po?i s? prive?ti ?i chiar s? �ntinzi m�na ?i s? atingi oamenii de pe strad?. Mai t�rziu �n acea zi, la pique-nique pe malul lacului, ne �nt�lnir?m cu o turm? de capre. �ntreb�nd dac? le putem m�ng�ia, ciobanul, care se ad?pa, al?turi de supusele lui, din apa galben? ?i cu mormoloci, ca s?-i treac? arsurile de la o ?uic? ceva cam rea, ne r?spunse c? putem, dar caprele nu vor sta. Desigur, la urma urmelor afec?iunea nu se prime?te a?a, cu una, cu dou?. Am �ncercat totu?i, ?i �ntr-adev?r, caprele fugir? toate. Toate, mai pu?in una singur?, una din c�teva zeci, care s-a apropiat, timid?, ?i a �ntins botul aspru spre palma omeneasc?. Am fotografiat-o (pun poza al?turi de cea a c??elului care nu se sfia s?-?i ofere disponibilitatea de a primi afec?iune cui vroia, ?i de a pontonului care era destul de indiferent):

Mi-am adus aminte de o poezie a lui Pr�vert pe care am citit-o prin ?coala general?, �n care un copil s?rac cer?ea p?s?rilor s? vin? s?-i m?n�nce din palm?. Foarte siropos.

Fleoşc

2007-04-20T11:19:38+00:00

Dup? cum ?tim cu to?ii, suntem mai ales ap?. 60%, adic?, �n cazul meu, cam 42 de litri. O parte se afl? �n celule ?i se nume?te lichid intracelular (vreo 23 de litri), restul �n afara celulelor (�n plasma sanguin?, lichidul intesti?ial �n care plutesc celulele, apa din articula?ii, pleur?, peritoneu, meninge, etc, apa din oase ?i cola pe care tocmai am b?ut-o). C�nd o s? mor, majoritatea mea se va evapora. Va ajunge mai �nt�i �n D�mbovi?a, de unde s�ngele str?mo?ilor mei a venit �n venele mele, ?i va mirosi foarte verde prim?vara. De acolo, o parte va fi extras? de cisternele ma?inilor care fac curat ?i va sp?la str?zile Bucure?tiului. C�nd vede?i o b?ltoac?, zice?i "bun? ziua" c? nu se ?tie ce unchi de-al dumneavoastr? o fi. Dup? ce �n acest fel o s? m? plimb prin rigole, eventual recuper�nd ni?te sticle de vin sparte, ca s? m? cinstesc cu amicii, o s? m? evapor din nou ?i o s? m? �njura?i ni?el c�nd o s? plou, fiindc? o s? plou vara, exact c�nd vroia?i s? v? duce?i la pique nique. Apoi la loc �n D�mbovi?a, ?i la vale nene p�n? �n Arge?, pe malul c?ruia am f?cut o dat? un pique nique ?i nu a plouat nimenea. La Olteni?a, unde am ?i rude, chiar ?i doi nepo?i, m? v?rs �n Dun?re, cred c? o s? fie aglomera?ie mare, indiferent de sezon. Dac? nu trebuie s? o iau �n amonte, a? trece ?i pe la Corabia �n port, c? era un c�ntec l?ut?resc. Pe scurt, p�n? la urm? ajung la mare, pe care eu o iubesc cu tot cu geamii, ruinuri, gagici, manele, ?i s? vezi distrac?ie. Mi-aduc aminte de unul care se ruga s? fie �ngropat pe plaj?, ca umbra crucii lui s? mai poposeasc? c�nd ?i c�nd pe c�te un s�n bronzat. Ha, eu am g?sit o solu?ie mai bun?. M? scuza?i, picur?, o fi nenea Mi?u, dac? nu cumva e Alifie, care a plecat acas? de 5 luni ?i nu s-a mai �ntors. Poate la anu vine Gil Dobric?.

Cronici tramvaice

2007-04-18T07:37:12+00:00

B?i nene, blestemat? fie orbirea sau dipre?ul care ne �mpiedic? s? scriem cronica acestui spa?iu intermediar, al trecerii, acest purgatoriu care e tramvaiul. S? v? povestesc, cu tot realismul de care sunt �n stare ?i f?r? nici cea mai mic? exagerare, ce-am mai v?zut ieri �n tramvai. M-am urcat �n el la Pia?a Rahova, ?i m-am a?ezat la geam l�ng? un str?in v�rstnic cu aspect de c?rturar (mi-aduc aminte c? nu mai ?tiu cine zicea c?, �n Occident, intelectualii merg �n centru cu tramvaiul). La urm?toarea, s-a urcat o familie de ?igani. I-am remarcat pentru c? aveau ochii alba?tri, un albastru ad�nc, poate ad�ncit ?i de expresiile lor triste. Au �nceput s? vorbeasc? tare ?i lamentativ, �n vlax-rromani cu incluziuni rom�ne?ti. La un moment dat, unul dintre ei a zis: "mai bine am disp?rea de pe fa?a p?m�ntului". La Calea Ferentari s-a urcat �n tramvai o creatur?. Un fel de femeie, m?sura cel mult 120 cm, rotund?, cu pielea extraordinar de alb?. �ntr-o m�n? ?inea un s?cule? ?i o iconi??. S-a apropiat de ?iganii cu ochi alba?tri ?i a �nceput s? descrie cu cealalt? m�n? ni?te cruci prin aer, bodog?nind nearticulat. Prea abstra?i de triste?ea lor, ?iganii nu au b?gat-o �n seam? ?i nu i-au dat bani. Atunci se �nt�mplar? urm?toarele: creatura deschise o gur? imens?, dotat? cu mult mai mul?i din?i dec�t e normal, �?i v�r� �n ea palma cu care f?cuse cruci, ?i ?i-o mu?c? cu putere. Apoi �?i umfl? obrajii, ?i prinse a-?i c?ra pumni �n cap, sco?�nd ?ipete scurte ?i atavice. Principiul originar era simplu ?i ingenios: ori �mi da?i bani, ori �mi fac r?u, c? sunt cu capu. Dar lucrurile luar? o �ntors?tur? aparte. Pentru c? ?iganii tri?ti cu ochii alba?tri se �ngrozir?. Oroarea supersti?ioas? �i lu? �n st?p�nire. S?rir? �n l?turi ?i �ncepur? s?-se cruceasc?, �ntoarser? spatele piezei rele, ba chiar o femeie dintre ei �ncepu s? pl�ng?. Un curent electric str?b?tu vagoanele. Cer?etoarea, cu o �ncrunt?tur? cumplit?, �?i relu? rondul, trec�nd pe la fiecare ?i efectu�ndu-?i ritualul vr?jitoresc. At�ta doar c? acum nu mai era pitic?. Era uria??. Fiecare c?l?tor �?i a?tept? r�ndul, unii cu ochii �nchi?i, ca ?i cum ar a?tepta o lovitur? a destinului. Mul?i au scos portofelele, f?r? ezitare, nevr�nd s? ri?te consecin?ele nesupunerii. Toat? lumea se �nchina. Trecur?m pe l�ng? biserica de la 11 iunie, ?i o privir?m cu speran?a condamnatului. C�nd ajunse la mine, i-am spus c? nu am nimic de dat ?i m-am f?cut c? citesc ziarul mai departe. ?i v? jur c?, de?i, prin for?a lucrurilor, am v?zut destule ?i credeam c? am �nv??at disciplina observ?rii, mi-am auzit g�ndurile chircite inton�nd o rug?ciune. Str?inul de l�ng? mine, �nl?crimat, era un monument de uimire. M-am sprijinit pe alteritatea lui, ?i asta m-a ajutat pu?in. Oricum, dup? ce cer?etoarea cobor�, ?i eu la Unirii, lumea �?i pierdu opacitatea reconfortant? pentru mai multe minute. Am trecut pe l�ng? femeia care vinde untul p?m�ntului, sp�nz ?i lemnul c�inelui, ?i de pe taraba ei r?d?cinile mi-au z�mbit omene?te.

Iubire colorată

2007-04-16T19:10:57+00:00

Tratatul despre iubire, despre care c�ndva voi scrie c? l-am scris, ar trebui s? aib? ?i un capitol dedicat diverselor teorii ?i �ncerc?ri de sistematizare elaborate de predecesorii mei. �n acest post voi vorbi despre teoria iubirii a?a cum o vedea acum vreo 30 de ani sociologul ?i amorologul John Alan Lee. Mi s-a p?rut suficient de dr?gu?? pentru a fi rezumat? aici; c�t despre valoarea ei de adev?r, v? las pe domniile voastre s? judeca?i. Teoria lui Lee �ncepe printr-o analogie. Spune c? putem asemui iubirea cu culoarea. (Prin asta spune, implicit, c? iubirea este o no?iune simpl?, ireductibil? ?i inexplicabil? printr-un sistem mai simplu, ?i cu asta sunt de acord, cum am mai spus-o �n aproape fiecare fragment de Prolegomene r?t?cit pe aici. Nu po?i defini ro?ul sau albastrul, ele se autodefinesc - la fel ?i iubirea.) Lee �?i �mpinge analogia mai departe: a?a cum exist? mai multe culori, tot a?a exist? mai multe iubiri. Culori primare - iubiri primare, culori secundare, rezultate din combinarea primelor - iubiri secundare. Culmea dr?g?l??eniei, Lee �?i boteaz? tipurile de iubire cu nume grece?ti. S? vedem care sunt acestea. Modurile primare de iubire sunt cele ce urmeaz?. 1) Eros: iubirea pasional?, �ndr?gostirea fulger?toare, incipit vita nuova a lui Dante. Dragostea ca ideal �ncarnat. Iubita/iubituldin vis, �n via?a real?. Lee ne spune c?, dup? cum ne temeam, aceast? iubire nu dureaz? mult, ?i se transform? �n cel mai bun caz �n storge, despre care vom vorbi imediat. (Dante, Petrarca, sunt excep?ii livre?ti). De asmenea, c? oamenii care nu au idealuri, sau nu viseaz? prea mult, au ?anse mici de a experiementa erosul, dar pot oric�nd suferi un al tip de iubire. 2) Storge: aceasta este afec?iunea care se coace �ncetul cu �ncetul �ntre oameni care se cunosc demult. Nu arde cu flac?r? mare, nu avem declara?ii sublime ?i sinucideri wertheriene. Se bazeaz? pe interese comune. St? la baza familiei ?i a societ??ilor tradi?ionale; e din ce �n ce mai greu de g?sit ast?zi, pentru c? presupune un timp ?i o stabilitate de care via?a modern? duce lips?. Practican?ii de storge nu sunt interesa?i de istorii ?i teorii ale iubirii. a?a c? pute?i s?-i b�rfi?i, dac? dori?i; nu vor citi aceast? �nsemnare. 3) Ludus, sau iubirea fluturelui ce zboar? din floare �n floare. Casanova, Don Juan, Johan Seduc?torul, et compania. Aten?iune, de?i mult condamnat? de societate ?i admirat? �n ascuns, aceast? dragoste nu este neap?rat superficial? , din contr?, e o dragoste dreapt?, pentru c? nu e exclusiv?, nici arbitrar?. Shelley, citat de Lee, zice:

"I never was attached to that great sect, Whose doctrine is, that each one should select Out of the crowd a mistress or a friend, And all the rest, though fair and wise, commend To cold oblivion, though it is in the code Of modern morals. . . ."

Plec�nd de la aceste trei moduri primare de a iubi, putem face combina?ii, ob?in�nd iubiri secundare. Acestea, de?i provin din elementele primare, cap?t? caracteristici noi, inexplicabile doar prin elementele componente. Printre modurile secundare de iubire, se num?r?: - mania, rezultat? din combina?ia lui eros cu ludus. E o dragoste p�rjolitoare, posesiv?, obsesiv?, foarte intens?, dar paradoxal? �n sensul c? persoana iubit? poate nici s? nu �?i plac?. Se transform? adesea �n ur?. Cic? ar fi frecvent? la v�rste tinere, ca prim? iubire, ?i nu ar trebui dispre?uit?, c?ci e dovad? a poten?ialului nostru uria? de a iubi. Mai apare ?i la v�rste mijlocii, �n prag de b?tr�ne?e, semn c? sufletul nicic�nd nu se pred?, sau semn al disper?rii c? vom muri ?i nu vom mai iubi. -pragma, care se na?te din �mpreunarea lui ludus cu storge. Pe scurt, amantul zboar? din floare �n floare, dar nu din impulsul s?u l?untric de amant, ci pentru c? nu g?se?te "din prima" un partener care s? �ndeplineasc? condi?iile pentru storge (interese comune, etc.) Deta?area din ludus, focul molcom din storge. -agape, la intersec?ia dintre eros ?i storge. Cel mai rar �nt�lnit tip de iubire (conform lui Lee). E iubirea angelic?, dezinteresat?, total altruist?. Iubirea bulg?ra?ului lui William Blake. Ar putea fi asimilat? cu iubirea cre?tin?. Astfel, agape e cel mai frecvent o datorie, mai mult dec�t o emo?ie. E o dragoste cu principii. De exemplu, Sf. Augustin spune c? trebuie s? folosim pasiunea intens? ?i f?r? egal a erosului �n singura direc?ie care merit?, ?i anume c?tre Dumnezeu. Dificultatea unei afec?iuni dirijate se vede, cred eu, cu ochiul liber. Latura emo?ional? e rezervat? oamenilor des?v�r?i?i, sfin?ilor, poate. Exist? multe alte combina?ii, dup? John Alan Lee. Iei cu linguri?a cantit??i diferite din cele 6 moduri de iubire, ?i posibilit??ile sunt nelimitate. De?i mi-a f?cut pl?cere s? citesc aceast? teorie colorat? a iubirii, eu unul nu pot fi de acord cu ea. Experien?a ?i studiul m-au �nv??at c? exist? un singur fel de a iubi. Diferen?ele aparente vin poate de la ochelarii colora?i pe care ni-i confer? o societate tarat? de discrimin?ri ?i obsedat? de jocul clasific?rilor ?i cateogorisirilor. Cea mi vizibil? eroare a teoriei e c? nu face referire dec�t la cazul particular al iubirii "romantice", efectu�nd deja un selection bias grav (de?i face diverse generaliz?ri �n ceea ce prive?te agape). Dup? cum am ar?tat �n capitole precedente, �ntre iubirea "romantic?" ?i cea "prieteneasc?" nu exist? diferen?e de esen??, toate tind c?tre acela?i punct. Ori, sistema domnului Lee p?le?te, dac? nu cumva se pr?bu?e?te, dac? �ncerci s? o aplici prietenilor. Sau obiectelor pe care le iube?ti, sau c�ntecelor, poemelor, copacilor, anotimpurilor, viselor, lucrurilor inexistente, ?ie �nsu?i/�ns??i, etc. Dar de dr?gu??, e dr?gu??.

Toate trăirile noastre sunt cărţi

2007-04-14T08:50:34+00:00

�n �nsemnarea mea de mai jos, A. a scris: "ce viata saraca trebuie ca am, de vreme ce pentru a descrie ceata ma raportez la carti, si nu la trairi! Desi, sigur, unii probabil ca ar vedea aici intertextualism sau postmodernism..." Drag? A., cred c? nu po?i spune c? via?a ta e s?rac? doar fiindc? te raportezi la c?r?i. (?i spun asta suficient de ap?sat ca s? fac o nou? �nsemnare �n loc de comentariu). Pentru c? to?i ne raport?m la c?r?i, indiferent ce tr?ire descriem. Sigur, majoritatea nu sunt con?tien?i c? o fac, ?i nu ?tiu exact la ce carte se raporteaz?, ?i nici nu putem stabili acest lucru cu certitudine, din moment ce fiecare carte con?ine c?r?ile predecesorilor. Prea multe c?r?i au fost scrise ca s? mai putem s? tr?im cea?a la prima m�n?, o tr?im prin tr?irile a mii de tr?itori dinaintea noastr?. Ca �n Burghezul Gentilom, on fait de l'intertextualisme sans le savoir. Nu ?tiu dac? e de bine sau de r?u. �n cel mai bun caz, asta face progresul. �n cel mai r?u, omenirea a murit c�ndva, tare demult, iar noi nu mai suntem dec�t ni?te r�nduri din cronica scris? de acei oameni mor?i, dar care au fost vii, �n timp ce noi nu suntem nici una, nici alta.

Poveşti

2007-04-12T08:00:10+00:00

Azi noapte, t�rziu. Tocmai plecaser? ni?te prieteni cu care f?cusem o raclette stropit? cu vin dulce licoros. Eu insumi reciteam rezumatul la "Approach to Almotasim", ?i, reentuziasmat, i-l povesteam. Dup? ce terminai, r?mase pe g�nduri, apoi �ncepu: - Am citit o poveste c�nd eram mic?, nu mai ?in minte mare lucru, nici cum se numea, nici cine a scris-o, ?i n-am �n?eles niciodat? ce vrea s? zic?. - Despre ce era? - M�ine, c? mi-e somn. - Te rooooooog. - Bine. O prin?es?, care se plictisea, g?se?te �n gr?dina tat?lui ei un m?r cu mere de aur. Culege unul, dar �l scap? pe jos ?i se rostogole?te. Porne?te �n urm?rirea lui, ?i ajunge la o scar? foarte �nalt?. Scara se sprijinea pe spatele unui uria?. Prin?esa urc? pe scar?, ?i ajunge la o mic? u?i?? �n spatele uria?ului. O deschide ?i intr? �n uria?. Acolo, era o lume �ntreag?, doar c?, �n loc de oameni, erau oi care beh?iau, guvernate autoritar de ni?te cai, parc?. Prin?esa vrea s? se �ntoarc?, �ns? nu mai g?se?te drumul spre u?i??. �l caut?, disperat?, foarte mult timp, nu se ?tie exact c�t, apoi se resemneaz?, trec ani ?i ani ?i ani, ?i �ntr-o zi, g?se?te din �nt�mplare porti?a. Cu lacrimi de bucurie �n ochi, o deschide ?i coboar? sc?ri?a, c?tre lumea oamenilor. Care, �ns?, nu mai ar?ta cum o ?tia ea. Alearg? �ncolo ?i �ncoace, �ntreab? oamenii dac? o mai cunosc, sau dac? �i cunosc pe p?rin?ii ei, regele ?i regina, dar oamenii nu o ascult?, nu o �n?eleg, trec pe l�ng? ea ?i o las? pl�ng�nd. La un moment dar, g?se?te un r�u, ?i, privindu-se �n el, constat? c? era ?i ea o oi??, care beh?ia. - Foarte frumos. Pot s? o public pe blog? - Nu. E posibil s? fie altfel dec�t am povestit-o, nu mai ?in minte bine. - Dar mie �mi place a?a. Te rooog - Bine.

Fugit irreparabile tramvaius

2007-04-10T09:44:38+00:00

Hristos a �nviat. Adesea m? g�ndesc c? raiul ?i iadul sunt aici (cam ca ?i trecutul ?i viitorul) doar c? ne lipsesc sim?urile pentru a le vedea �n toat? m?re?ia lor. Desigur, le putem intui sau demonstra indirect, cher ami. Chestii din noul meu cartier: - �n pia?? se g?sesc hamsii pr?ji?i. - exist? semafoare, dar nimeni nu le acord? aten?ie. - ?iganii se �nmorm�nteaz? cu fanfar? ?i petarde, ce mi-ar pl?cea ?i mie s? plec a?a. - �n spatele blocurilor, au r?mas, uitate, case cu curte, c??ei, g?ini, purcei, fete ?i copii de ?�??. - b?ie?ii pot fluiera fetele, dar ?i invers, f?r? discrimin?ri. - e mereu muzic? �n tramvai, de acordeon v-am zis, mai e ?i un domn �n c�rje care c�nt? din muzicu?? polifonic, de parc? ar avea mai multe respira?ii �n acela?i timp. - kebap ?aorma baclavale sarailii legume fructe �nc?l??minte totul la 10 lei cofet?rie fast food non stop - clopotele de la biseric? - mame foarte tinere, cu bebelu?i �n bra?e ?i cu semnele grijilor zilnice pe fe?e, care le fac ?i mai frumoase - ?ig?ncile care intr? �n vorb? cu mine de parc? ne-am ?ti de ani de zile ?i-mi admir? florile pe care le am �n bra?e. Toat? aiureala asta cu "Bucure?tiu de alt?dat?" mi se pare de prost gust. Cam un bibelou ieftin. Bucure?tiul nu e de alt?dat?, e mereu de acum,?i dac? moare mereu se cheam? c? ?i tr?ie?te.